Partida dintre Voința Ionești
și AS Coada Izvorului (scor 1-2) a demonstrat că rivalitățile pot fi tranșate
și într-un mod sportiv, fără altercații și violențe, fizice și verbale. De unde
vine această rivalitate mai mult extra-sportivă îmi este greu să precizez.
Partida, desfășurată pe o căldură insuportabilă, în condițiile în care doar cu
câteva zile mai înainte fuseseră cu 15 grade Celsius mai puțin, a avut un ritm
susținut, cu o primă repriză controlată de oaspeți și cu o revenire a gazdelor
în partea a doua. Meciul a oferit destul de multe faze interesante, cu pase la
firul ierbii și schimbări rapide de direcție, lucru mai rar la acest nivel
Echipa din Coada Izvorului a deschis
scorul dintr-un penalty aprig contestat de jucătorii și fanii gazdelor,
egalare survenind dintr-un alt penalty...contestat de galeria oaspeților. În
final echipa mai omogenă, atât ca joc cât și ca relații inter-umane, s-a impus
grație unui reușite venite în urma unei faze fixe, ceea ce spune ceva despre
organizarea celor de la Coada Izvorului. Dincolo de rezultat, important este că
jucătorii s-au respectat între ei, iar gazdele nu s-au arătat deloc deranjate
de bucuria de la final, ușor exagerată, ușor mutată într-un plan care nu are legătură
cu sportul, a oaspeților.
