Când gestionezi o activitate, iar aceasta îţi scapă complet de sub control normal ar fi să încerci să găseşti soluţii ca să redresezi situaţia, şi dacă nu identifici rezolvările corecte e de bun simţ să te retragi sau dacă ai convingere că nici altcineva nu poate face mai mult să desfiinţezi instituţia. Fotbalul dâmboviţean traversează o perioadă neagră, multe echipe abia se târăsc de la o etapă la alta, nu se mai poate vorbi de nicio plăcere sportivă sau tentativă de a face performanţă în condiţiile în care singura grijă este aceea de a plăti baremul de arbitraj, care a devenit un adevărat Everest al sărăciei în materie de competiţii oficiale. Situaţia jalnică s-a văzut cum nu se poate mai bine la meciurile din faza a doua a Cupei României. Multe echipe fac tot posibilul să iasă din competiţie, pentru a nu fi obligate în etapa următoare, în cazul în care sunt formaţia organizatoare, să plătească arbitrajul. Ce competiţie este aceea în care ambele formaţii fac tot posibilul să piardă, într-o întrecere împotriva naturii? Chiar nu se găseşte nicio soluţie? Greu de crezut, dar aşa se întâmplă când căldura scaunului în care zaci de ani de zile te paralizează. O întrebare : care sunt măsurile luate de către AJF, menite să încurajeze-sprijine activitatea echipelor din Promoţie şi Onoare?
Nu vedeti ca nimeni nu are curaj sa comenteze sunt ... pe ei de frica sa nu fie executati cu arbitrii.
RăspundețiȘtergere