Viitorul Şelaru s-a impus l-a Ioneşti în urma unui meci prea aprig disputat în unele momente, scor 4-3, golul victoriei venind în final după ce gazdele reuşiseră să revină în meci şi pe tabelă, egalând la 3 după două lovituri libere magistral executate. Surprinse de jocul combinativ al oaspeţilor, gazdele au intrat mai greu în meci, în partea a doua reuşind să echilibreze balanţa prin entuziasm, chiar dacă superioritatea tehnico-tactică a celor din Şelaru era evidentă. Cum entuziasmul alunecă, mai ales în fotbal, destul de uşor spre duritate, meciul a avut numeroase ciocniri cu scântei, un merit având şi brigada de arbitri, una exclusiv feminină, care reacţiona mult mai uşor la stimuli auditivi decât la cei vizuali, intensitatea ţipetelor jucătorilor asigurând lovituri libere şi eventual cartonaşe galbene în contul oponenţilor.
Nu îmi stă în fire să mă focusez pe prestaţia arbitrilor, mai ales la acest nivel. Dacă în Onoare jucătorul "are voie" să dea pe lângă minge, nefiind nici plătit şi nici foarte intens pregătit, atunci trebuie să fim înţelegători şi cu eventualele greşeli ale arbitrilor, chiar dacă domniile lor nu fac chiar muncă patriotică atunci când se prezintă la meciuri.Dacă a greşi e omeneşte, a fi obraznic e...cu totul altceva. Din nefericire, prost învăţate, sau prost inspirate, două dintre arbitre (Cristina Părăluţă şi Mihaela Radu) au venit la Ioneşti cu o atitudine de superioritate, care să fim sinceri până la final nu am înţeles pe ce se baza. Precum nişte conchistadori proaspăt debarcaţi pe ţărmul Americii de Sud şi care iau un prim contact cu "sălbaticii", doamnele au ţinut neapărat să se afle într-un permanent dialog cu spectatorii, oficialii, jucătorii, de multe ori dialogurile împiedicându-le să mai fie atente la meci. Ca să nu ne lungim, reţinem doar două momente relevante pentru felul haotic în care doamnele au înţeles să se prezinte duminică. La meciul juniorilor, doamna Părăluţă, a părăsit tuşa, la care oficia, prin minutul 80, deplasându-se la maşina cu care venise pentru a începe să completeze foile pentru meciul seniorilor, desconsiderând evident munca micilor fotbalişti. La finalul meciului seniorilor, uşor isterizată de dialogul stupid cu tribuna, care trebuie să recunoaştem a simţit nevoia să răspundă cu asupramăsură, doamna tuşier Mihaela R. a început să ţipe la oameni, cerându-le imperativ să părăsească zona, deşi se afla pe domeniul public, în afara stadionului, iar mulţi dintre cei prezenţi în zonă încercau.... să se urce în propriile maşini. În concluzie, doamnelor, fiţi doamne şi cu siguranţă unele greşelei mai mult sau mai puţin involuntarea vor fi trecute mult mai uşor cu vederea!Altfel, după cum probabil aţi constat, la obrăznicie se răspunde mult prea rapid cu mârlănie.
